Un pisic așa de mic
Prin odaie tic, tic-tic,
El într-una se-nvârtește
Că a lui coadă n-o găsește.

Pisicuța, a lui mamă
Îl privea de sub o geană,
Cum de-a dura se dădea,
Și ce mult se bucura.

Bucuria ei fu scurtă
Þopăiala lui cam multă
Alergând să-și prindă coada,
Căzu în fund și-și rupe noada.

Au, mă doare, nu mai pot!
Miorlăia încet din bot.
Că a zis mama, ia aminte,
Și să fii mereu cuminte.

Și mă dojenea în fine
Învățându-mă de bine
Lasă joaca de-o parte
Și mai bagă botu-n carte.

Școală multă nu făcu,
Dar, de mare tot crescu
Și din malenki pisoi,
Se făcu mare cotoi.

Răsfățat precum era
Tot mai mare se dădea,
Căci cu coada lui stufoasă,
Mai strica ceva prin casă.

Dup-atâta țopăială,
Fără pic de osteneală,
Și cu flerul lui nazal,
De-te-nas, cu un cașcaval.

Ooo! Câtă mai roata de mare?
Și ce fain miros el are !
De îmi lasă apă-n gură
Până-i fac o mușcatură.

Tot, lingându-se pe bot,
Că l-ar înghiți pe tot
Rămase un pic uimit
Auzind un ronțăit.

O! Cașcavalu-i găurit!
Și aud un chițăit!
Ei! Deci asta e…
Eu te aștept măi șoricelule.

Șoricelul îngrozit
Se opri din ronțăit
Băgă nasu-n găurică
Și… făcu pe el de frică.

Căci motanu-n așteptare
Și-l dorea nespus în gheare.
Și…de-odată! Hau! Hau! Hau!
Șoricelul – Ah ce bine! Nu mai stau.

Þâști afară dă fuguța,
Hâț cotoiu cu lăbuța
Și-l prinse pe șoricel
De făcu… ospăț din el.

Dar, apoi, îi vin în minte
Ale mamei lui, cuvinte
În viață, ca să reușești, vezi bine
Mai miorlăiești și limbi străine!