Afară soarele-i înalt din nou
Senină-i ziua, blândă-i dimineața;
Din iarna dusă doar un stins ecou
Îmi mai atinge sufletul și viața.

Așa am vrut, să vină timpul iar
Cu semne mici de caldă-ntinerire
Să văd de-s mai în stare să tresar
La tot ce-i viitor nu amintire.

Să uit de tot bătrânele-ndoieli
Căruntul vis pustiu, amurgul rece,
Să-mi șterg din minte zilele de ieri
Chinuitorul gând că totul trece.

Să-mi văd din nou speranțele zâmbind
Sub cer senin, cu aripi de mătase;
Din iarna dusă viața să-mi desprind
Și cine-ar îndrăzni să nu mă lase?