Ce să-mi spună primăvara beată
Care îmi intră-n casă pe ferești,
Ce-nfloriri să-mi pară că m-așteaptă
Ce-amăgiri, ce doruri, ce povești?

Ce să-mi spună verdele subțire
Răsărit direct de sub zăpezi.
Cât de mult pierdutu-te-ai iubire
Și-încă minți că, totuși, mă mai vezi?

Cum să mai adun speranțe, șoapte,
Bucurii menite tuturor
Dacă de izbândă mă desparte
Destrămarea lungă-a unui nor?

Vindecă-mă soare cald de-afară
De-acest suflet rece și cărunt,
Spune-i că-n lumini de primăvară
Vârstele bătrâne nu mai sunt.