uitarea e pentru muște și șerpi
după ce atacă
cad pradă uitării

prezentul
se duce cu piele cu tot
prin ochiul de ac prin urechea de cal ....

aici
pe scările zilei de azi
spatele lipit de balustrada
subțiată sub piei întinse de greu
de la un etaj la altul
uite
trece lumina de braț cu inimă și clopot

ei își cântă a descântec

nu
nimeni nu uită
prima nucă verde cum s-a îngălbenit arătătorul apoi înverzit toată palma

mirosul de verde intrat odată sub piele nu iese nici cu piatra de râu


........................
revin

a sunat la ușă durerea
și trebuie să-i deschid
să o ascund

e jale mare pe scările noastre
zarva celor fără de poveste
cuvinte aruncate pe geam
pe străzi alunecate
sub pământuri
dezghețate