Cad fulgii ca-ntr-un basm cu Moș Crăciun
și seara miroase parc-a prăjitură.
Crengile voastre-s ca plete de bătrîni
și porumbeii mi-au plecat în vilegiatură.

E totul nins și coarnele lui Pan
împung sub tălpi zăpada:
cornițe noi sau vechi de-un an
se-ntind să înverzească strada.

O lene grea apasă, încît
nici cîinii nu-mi mai urlă geamul
ci tac ascunși și strîng din gît
și-și cer din ochi maidanul.

Nici mugurii nu vor să mai danseze
și stau în șir ca fete la balet
și-au închețat în valsuri vieneze
de parc-un preot le-a surprins la cabaret.
E Martie. Vine-ți a crede?