Gâtul ei este un buchet de frezii galbene-pal,
Cu stamine roze, măturate de aer curat,
Acolo unde soarele încolțește prima dată
Și roua se face pulbere de poeți...
Pe clavicula ei se adoarme treptat,
În felul în care lumânarea se topește,
Frigul se înmoaie, luna se rotunjeste,
Mâinile îi îmbrățișează trupul de tulpini,
Ca două panglici de mătase albă -
Piruete de fluturi, albine în beatitudine
Îi adulmecă fragranța frumuseții,
Iar eu alunec afectuos prin seva ei.
Iubito, ești atât de frumoasă primăvara!