O mamă …
Mama mea…
… e cald când te strig în luna lui marte

e cald printre fire de zbier și fire de zmeuri în gând
îmi e ca și cum tu nu ai fi departe

O mamă...
Mama mea...
... acea mamă pe care am văzut-o în rate
tu spuneai Omama e un om
“ca la carte”
mereu și mereu cu un pas înainte de noi
lângă tine
lânga mine
trecând cu umbrele noastre prin zgură și zmeuri
tăcând


Mamă
O mamă...

te strig și lumina în baie e stinsă

îmi e frigul tău de departe și-afară e caldul de moarte

și nu știu ce să spun
când trec peste drum și tu nu mai stai la poartă deloc
nu știu ce să strig
când între noi nu-i nimic
nu știu cum să merg înainte
cu pașii ce nu-s cei învățati de la tine


O mamă...
Mama mea

îți zic în gând ce aș vrea să scriu și să strig

tu ești departe de tot și ți-e frig
știu
nu poți să vii
știu
stai cu cei morți
și cei vii îți sunt un pic prea departe

O mamă ...
Mama mea
sunt rău mamă
nu pot să-ți spun ce dureri stau peste drum
e bine acum
tu ești în liniștea ta

noi suntem în viață

dar asta-i cam tot

e frig de ne-ngheață și visul

O mamă…
Mama mea...

nu îți mai zic nimic

e noapte acum
e noaptea în care se-închide un drum

între mine și tine
între tine și mine

O mamă…
Mama mea….

e bine când ești aici
între mine și noapte

o mamă
Mama mea să ne ținem de mână în moarte…