de la un timp noaptea
nu ne mai încape împreună
nici luna nu mai e atât de plină
încât să dea pe dinafară

totuși visele au rămas aceleași
poate ne-am schimbat noi
îmbrăcând cămașa zilelor în care
nu ne mai purtăm unul pe celălalt
pe dedesubt

deasupra noastră cerul
e la fel de necuprins ca înainte
să ne strângă noaptea
și-n toată înghesuiala asta
spune-mi că am rămas aceiași

doi visători nocturni
adulmecând împlinirea