Floarea cea dulce, strălucitoare,
Duce miresmele nopții în soare,
Suie în nori, liniștită și pură,
Visul promis de o tainică gură.

Albul atins cu o rază subțire
Lasă un ochi îngeresc să respire,
Zvâcnet de aripi arzând sclipitoare
Ziua de azi în cuvânt și culoare,

Tulbură firea crengi adormite
Dincolo-n ierbi suspinând și rănite,
Cum i se-ntâmplă pulsului sfânt
Rostogolit din culoare-n cuvânt.

Florina Ladislau