a înflorit în palma mea
liliacul
rană albă cu iz violet
de sfîrșituri
de care atîrnă ca o jucărie pe brad
masca pașilor tăi
dimineața își scuipă ultima
zdreanță de somn
iar eu încă îți sorb irisul nud
ancorat undeva într-o ceașcă
de nori des înverziți
imaginîndu-mi întîlniri fără cerc
trasate cu creionul pe oglinzile
foșninde ale acestui răsărit de soare
a înflorit în palma mea
o durere
și e atît de frumoasă
încît sărutul nostru devine
sol înlănțuit de cocoare
așteptînd alte plecări
și un alt liliac