fără cuvinte
nimic nu mai pare curios
nici că-mi este atât de dor
de tine femeie
când nimic nu-mi aparține
în afară de gânduri
destule
cuprinse în necuprinsul trecătorului
dintr-o parte în alta
a privirii
de pe sâni spre coapse
dinspre dorință către buze
aș putea face pariu că și tu mă vrei
dar curgerea lină se oprește
pe tâmpla sedusă de timpul încrustat
în lacrima serilor
fricoase de visele cu rouă
cu petale albe
rostuite în cel mai frumos cerc
în care se închide
viața.