mor oamenii cad ele casele
pleacă copiii peste șapte mări și șapte țari
ard pădurile și se umflă oceanele

unii s-au înecat în muzici
alții se îmbată cu vorbe ...
nu, nu de duh
vorbe din coceni și mărăcini
când ajung la mine sunt pline de spini de întuneric de ceață

nu mai întreba

am întâlnit români
uitaseră repede limba lui moșu
dar nu vorbeau nici germana nici engleza
șofau mașini și râdeau cu dinți de porțelan
aveau batic și baston imaginar de la Paris
și ....


ei cândva se vor topi între decapotabile și pent-housuri
și poate poate
lasă pământul nelocuit în pace