și ce dacă este prima noapte, mai fuseseră ele și altele
dar asta este chiar prima când vom întinde împreună pliantul
ne vom așeza, căutându-ne de la un capăt la altul, îl vom șifona, îl
vom murdări poate, în jocul nostru ascuns

voi pune rămășag pe buzele tale, un pariu pe care
sigur îl voi pierde, tu vei pune sechestru pe sângele meu
pe inimă, pe brațele mele dornice să te sfâșie
pe întreg organismul ăsta barbar, îmi vei
pregăti lațul, iar eu orbește îl voi
săruta cu evlavie

jocul ăsta absurd, jocul ăsta de rahat ce dorim să-l ascundem
prefăcându-ne că totul este ok. ne strângem în brațe, ne lipim buzele
iar ele aproape se ucid în tăcere, ne topim mâinile unele într-
altele, în dansul acesta grotesc, ca și cum am pătrunde
mental, ca o particulă pe care vrem s-o dividem

după un timp voi stinge luminile, așteptând să îmi spui cum este să respiri
întunericul, fără să știi cine se află la capătul celălalt, ca
un spectacol al operei bufe, ce o mimăm
cu bună știință

la început doar schițăm anumite cuvinte, încercăm să fim tandri, boemi
subconștientul însă, ne îndeamnă să ne zdrobim ca pe niște
lăcuste. oricum, privindu-te, îți simt acea forță
ocultă, crisparea, ideea limpede de a evada spre un alt infinit
pe care, desigur, ai dori să-l descoperi. apoi, ne cuprindem unul în
celălalt, precum o umbrelă apocaliptică, esențial
pentru noi că suntem ființele astea