zbura falnicul stejar din soare cu tine
în legănare,
se roteau perfect în zare păsările
diafane.
galbene schițau pe cer un contur trist
și stingher
ce se retrăgea în sine.

o, ninge cu tine din tine în mine
soarele o aromă de ruine.

unde-ai dispărut femeie?...

colț tăcut, expresie stinsă,
te-ai născut
te-ai renăscut
către mine alergând.

zbura falnicul stejar din soare
se roteau perfect în zare păsările
diafane.

tu goneai cu gestul tău păsări albe
din cavou.
o, aromă de ruine
dulce stinsă amintire...

uite-mă stând pe lespedea
sânilor tăi,
îți privesc legănarea de lumină;
buchetul alb de flori mi-l
alungi sub formă de zburătoare
și-ți pleci capul blând spre mine
și-mi rostești încet:
eu n-am murit, eu sunt în tine
ca o sărbătoare florile ți le slăvesc,
cele crescute din sângele tău
miros a viață.
nu așeza peste mine efemeritatea
lutului,
ci vino,
taie-ți venele și stoarce-le
de tine peste mine.