Iar ce spune
prin cuvinte de miere alunecă,
de inima o curge
în vorbe.

În preajmă cu ochii plecați
altare de cărți luminând,
infinite popasuri
la porți de lumină.

Zile și nopți despletite
stau în genunchi
pe lespezi cioplite de piatră
și-și deplâng tăcerea.

Numai cerul din oase albite
veghează pământul
cum se rotește
și nimeni nu-l poate opri.