în cea mai bună versiune a ta
o fărâmă de iad tot ar fi fost la îndemână
ca un marsupiu
un fruct al suferinței

nu simți ruperea
nici dacă îți lipești urechea de piept
ca pe o linie de cale ferată
în așteptarea trenului

doar fire de păianjen pleacă din omoplați
o plasă între muchia nopții și
cearceaful alb-gri
în care poți prezice trecutul