Stau în unghiurile luminii
unde spiritul capătă trup
și-n viață se zidește pe sine.

Nu-i cer altceva
decât liniștea în care-mi caut
marginile încrederii rupte
și singur
prin încercările aspre,
să răzbat ca o pasăre
norul furtunii,

să pot privi flacăra
care nu mă lasă să ard,
tu să-i simți căldura
și-n ea să te topești
ca ceara de pe suflet.