Îți place poezia mea. Te fascinează.
Cât de tânără zburzi prin anotimpurile îmbătrânite,
Cât de bătrân mă văd lângă tine la amiază;
Te rog, nu mă iubi. Este iluzoriu acest mers înainte.

Iubire mult întârziată, îți scriu convins
Că de la simplu se ajunge la foarte complicat
Iar timpul, nu va accepta cu noi un compromis
Spre a ne întoarce viața de unde am plecat.

Ești frumoasă... s-ar bate pentru tine junii
Iar cei cărunți la picioare ți-ar depune astre,
Eu... sunt mai poet dintre toți nebunii
Și nu-mi pot trăda visele albastre.

Nu te opri la cel bolnav de singurătate,
Nu te opri la cel ce nu se va opri,
Cu delicatețe dă-ți sentimentele deoparte
Și fii pregătită mâine pentru o nouă zi.

Rămâi cu bine... Nu mă iubi...