ne plimbăm în fiecare seară pe aici
citim toate scrisorile înainte ca spațiul să ne comprime de tot
oh, dar dragostea nu este reală în jurul nostru
totul e imaginație, construcție
tramvaiul care ne duce acasă, noaptea, cu ultima cursă
zdrăngăne își continuă mișcarea pe strada lăpușneanu ca și cum ar fi viu
înspre gară unde vom privi alte fete care își târîie trolerele
ca pe niște suflete micuțe, gingașe
pășesc înspre noi cu grijă si foame printre alte griji și dărâmături

/
între planșee groase prinse cu sârme subțiri
adevăratele temeri - negre că lumea se va sfârși ca o obsesie puțin abstractă
de la începutul și până la sfârșitul drumului /ar trebui să ai doar o singură temere
.. I want to make it with you?

/
și lasă tu anxietatea
lasă tu dorințele stranii să atârne
precum rosamund în centrul orașului printre clădirile
terminate în 1890
cu geamuri joase care ies din pâmânt/ oh, dar nu se va surpa
nici peste sandale sau rochie nici peste piatra cubică cenușie
peste tramvaiele roșii
nici peste clădirea poștei din care ies zilnic mașinile cu ro/ poșta română
/
atunci când timpul încetinește brusc și apare o sclipire/ un flash
cărămizi se desprind din dugheana cu optica zeiss
ușile albe ale mașinii - cargo se deschid și toate scrisorile urcă
pe curentul de aer cald mai sus
/
jos este frig și vânt și rosamund acum la ghișeu o
telefonistă cu ochi migdalați și breton în uniforma bleumarin a fetelor vorbește cu mine

suntem corpuri pierdute pe strada dintre două șiruri de clădiri vechi
atât de îngustă încât ca să trecem pe -aici
am devenit străvezii
aproape niște fantome
oh, lasă încet să curgă timpul/
până când corpurile noastre care au aceeași foame
vor prinde forme
pană când o să mai rămână
dragostea, cărțile anticariatelor/ toate poveștile frumoase & dark prinse-ntre –ziduri