Uitarea uneori
își strînge o aripă
și zărești atunci
cum cresc cuvintele
unele din altele



zărești cum
lipsite de centru
alcătuiesc "ceva"
mutilat în sine
...ce nu-și poate arăta
înțelesul cît timp
rostul rostirii
rămîne în osculație
cu oglinda
...unde bezna
mereu sfîrșește
ori reîncepe