Am promis cândva,
Că n-o să pierd speranța
Oricât s-ar duce
Dincolo de simțuri.
Am promis să-i fac loc vieții,
Să mă consume încet
Sau zbuciumat
Ca râul de munte.
Am promis c-o să cred,
Fără să judec
Și-ncerc s-obosesc
Ochii minții.
Am promis c-o să tac,
Din mine cuvinte
Să nu-ndestuleze
Vremea cea rea.
Am promis c-o să-nvăț,
Iertare să am,
Pentru mine întâi
Și cei ce nu știu.
Am promis să încerc,
A stăpâni dorința
Și pasul, și focul,
Și inima.
Am promis că nu stau,
Cărare-o să caut,
Când calea cea largă
Sfârșește abrupt.
Am promis c-o să cer,
Înc-o clipă din multe
S-ajut să rodească
Mărul cel bun.
Am promis să nu uit,
Să spun cine sunt
Să veghez ca lumina
Să nu lase loc nopții.