Stele rotindu-se în colțuri pe cer
se grupează în mii de spirale
și fără margini închipuite
cuvintele sar din cuvinte,
devin sonore
șoptind.

Auzul meu le prinde rotund
ochii privesc interiorul
unde gândurile se inițiază
se întrevăd în mîșcările din oglinzile
universului deschis.


Ea-mi urcă prin simțuri și un greier
îi dăruiește o seară de concert în ierburi.
Brusc se lasă tăcerea, începe odihna
pentru ca la trezire să se reia cântul.

Noaptea se lungește, are degete luminoase
care lasă urme prin aer. Luceafărul
bănuitor și rece mângâie fetele-n somn,
intră-n visele lor și se întoarce
în marea-i de singurătate.

În juru-i totul se mișcă
timpul nu face pauze
se comprimă și se dilată neînțeles.