despre adevăratele depresii nu vorbim niciodată doar le bem până la fundul paharului c-un pumn de pastile fixând un punct pe pereți se-nvârtesc amintiri ce ne strâng până la sufocare corpurile perfecte de muți orbi și surzi stând drept în sicriu sub toate florile iubiților noștri ce ne acoperă ca niște săruturi mâinile lor sunt reci pielea uscată și pleoapele nu se mai zbat decât în poeme cu multă psihiatrie tratând dimineți inventate tu știi ce înseamnă un glonte în inimă nu e decât o metaforă prafuită pe rafturile bibliotecilor universitare se curăță adevărații profesori