Împânzit în scaunul tapisat în borangic
mă cufund în mine însumi
privind căderile de nasturi albi.
În sobă,
focul cântă colindele vremii
în timp ce cozonacii bunicii
freamătă în tăvile unse cu dragoste.
Pe uliți, oameni de zăpadă
construiesc copii plini de veselie
încărcându-le obrajii
de roșu trandafiriu.
Clopoței troznesc în capătul străzii
agățați de sania cu care
iarna colindă orașul.
În scurt timp totul va fi sărbătoare
și ne vom juca iarăși de-a copilăria.