nu plâng doar mă încearcă o tristețe
de care uitasem să vă spun
oamenii mai uită e în firea lor
prind diverse forme când își iau la revedere

odată am văzut o pasăre mare deosebit de frumoasă
încerca să se hrănească
cu pliscul lung și cu aripi larg deschise
a murit într-o pungă
nimeni nu a plâns-o
am dus-o la groapă și-am uitat de ea

odată un om a măncat din palma mea
și merii erau în floare
când am dat drumul fluturilor ei au zburat cu el
nimeni nu i-a mai văzut vreodată

nu plâng mereu doar mă încearcă o tristețe
cum ar fi să te întorci pe o iarnă grea acasă
să-ți lași ghetele la ușă
să te așezi în fereastră
cea mai deosebită pasăre să-ți cânte la fereastră
și tu să uiți de omul care ți-a mâncat din palmă
fluturii