Toamna întârzie vinovată
umbra lui Mircea și-n vise
stă de veghe la Cozia.

Peste munți se citesc norii, se scriu,
vin armele trimise
de sașii armurieri din Sibiu.

Sfinții se agită-n icoane
simt Oltul cum îi străbate.

La vreme de noapte-n amvoane
ochiul lunii se zbate,
pe pereți șiroaie de lacrimi cresc.

Mă las luminii zălog,
dimineața la mănăstire
în decalog
și psaltire,
să mă înzidesc.