sigur era-ntr-o primăvară
mare vânzoleală
hărnicuțe albinuțe
înnebunite după nectar
sentimentele mele rătăceau bezmetice
din floare-n floare
habar n-aveau că unele erau otrăvitoare
vezi tu de aia uneori mă înțepa inima
multe nu s-au mai întors
mă amenința roirea

nu știam ce să mai fac
rămânea stupul gol
era urgentă nevoie de-o regină
exact când tu ai apărut
fără să faci nazuri
sfioasă ți-ai scos rochița
ne-ai făcut iubirea fagure
și a-nceput să curgă mierea
eu doar ți-o culegeam dintre buze
mă simțeam un trântore
dar tu spuneai că-ți sunt bon dar