degerate picioare de vers
iminent vor fi amputate, și iarăși...
până va rămâne doar un trup de silabă
un diftong, scâncetul literei
așa de frig inspiră astăzi albul hârtiei încât
mai toate literele pretind o căciulă precum ă, precum â
cer și fular, mănuși, până și vin fiert
întreb – dar cum se vor mai scrie la noapte poemele?
– dă-le naibii, nu vezi ce poeme curg din copaci?
nu vezi cum ploaia a încărunțit?
din lemnul creionului fă-ți schiuri și du-te
lumea așteaptă colindele iar tu irosești grafit și hârtie
pune-ți literele toate în sân, fără ele nu vei desprimăvăra, să știi