din viața mea, femeie, nu îți va spune nimeni
când să pleci. nimeni nu îți va deschide ușa
și nimeni nu o să-ți numere pașii
pe care tu îi faci desculță prin casă.

nici eu nu pot să-ți spun când să pleci
sunt priceput să tac
și gura mea e cusută cu fire de păr
desprinse de pe pielea uscată.

mă plimb de la o masă la alta și nu știu când să plec.
știu să manânc la mese străine. am învățat la final să spun:
sărut mâna. pe fiecare masă
las o bucată din trupul meu, las măruntaiele mele.

când să pleci e o artă stăpânită de sufletele pereche.
numai ele știu când e bine să pleci
numai ele păstrează
amintirea perfectă.