Dimineți ce amintesc de serile de dinainte.
Umbre mahmure și goale rătăcesc prin colțuri.
Au mers nesigur, pășind mereu pe vârfuri.
Unghiuri obtuze ascunse prin cercurile de foc
Aruncate deasupra ochilor cârpiți de somn
Macină neexistență în suflete de fiare domesticite.
Și vin și eu din ziduri, calc atent pe becuri și pe ziare,
Trezesc bărbatul ce mă așteaptă,
Îi dau cana de cafea, plină pe jumătate,
și mă scufund în podele.