De dorul tău, sădesc iubiri
Cu soare mort și lună stinsă,
Sub universul greu de amintiri
Când însăși tu... erai desprinsă...




Cu dor am să te simt, iubind,
Mereu visând sub luna neagră,
Un soare scos din cer, murind,
Tot așteptând ființa dragă.




Vei fi mereu, a mea iubire
Întru nestinse amintiri,
Deși cu gând de înrobire
Aștern aprinse despărțiri.




De dorul tău, am stins iubiri,
Întru vecie, să-mi ajungă
La fel ca tine-n despărțiri,
Când moartea însăși se alungă...



ˆTh3Mirr0r