Globuri sunt în depărtare, chiar și-aici la lacul care
Pare trist și nevăzut, de cei ce l-au tot avut
Martor la a lor chemare, de iubire și culoare.
Să fie oare uitare, sau o lipsă de paloare
Pentru gândul cel purtat, mai astă-vară peste sat
Sau o lipsă de uitare, de deaici și mai la vale
Pentru clipele trecute, când el lacul sta pe punte
Și privea din partea care, doar un eu și-o ea sub soare
Au trăit un vis de vară, vis pierdut până în seară.
Acum lacul e tot trist, înghețat și narcisist
Se iubește doar pe el, nu mai vrea să facă zel
De iubire pentru cei, ce-au uitat cât au fost zei
Că iubirea se tot duce, când dragostea-i sus pe cruce
Și rămâne doar trecutul, amintirea și sărutul.