Ah, plânge-n taină, nucul meu!
În crengi amestecat, rămâne -
Cu frunze, haină-n trupul greu,
Îndurerat, la fel ca mine.


"Să-ți spun o vorbă, dragul meu,
Din doina-n care m-am născut,
Cu glas prin iarbă, viu mereu,
Sub cerul liber, de-am crescut:


Lăsat am fost, de Dumnezeu,
Cu trainic rost, pe astă lume -
Iar dacă strâng amarul tău,
Sunt tot orfan, la fel ca tine;


Că Moartea nu ascultă, pe poteci,
Când lupii urlă-n lună plină
Ci trupu-ți saltă, când să pleci,
Ca orice suflet, în lumină.


Dar cum să te asculte Moartea,
Când soare încă nu apune
Să îți sărute bătrânețea
Și lacrimi să sădești în lume?"



ˆTh3Mirr0r