Mă trec fiori, sub larma ploii,
Când fulger frânge depărtare,
Iar între nori, zăream eroii,
Cu glas spre veșnica chemare.




Am mas lângă viori, în zare,
Că urlă copaci amăgitori,
Cu glas spre veșnica chemare,
Și surlă-n aștrii sclipitori.




O teamă, mi s-aprinde iar,
Cu glas spre veșnica chemare,
De-mi cheamă sufletul hoinar -
În care cer, rămas-am oare?!




Cu glas spre veșnica chemare,
Rămân în mijlocul naturii,
Cu dor să las o lumânare
În amintiri, măcar la unii...



ˆTh3Mirr0r