Simțim toți anii strânși, ca pe-o beteală,
în cercuri colorate, sclipitoare,
dar vai de steaua noastră, ce dispare
din vârf înalt în nopțile de smoală,

cu glob cu tot, pe cât ar fi de mare,
pe-atât mai mult rămași în umbra goală.
Când anul nou dă prima lui târcoală,
mă cearcă vreri revoluționare...

Și-n rând mă bag, cu toți aceia ce-s cu
credința că le-a fost luat cu japcă
stindardul tinereții, ca Bălcescu

ori ca Magheru, la Izlaz, în cap că
voi fi fentat, cumva, Dumnezeiescu’
blestem, dacă vă cânt ca Popa Șapcă…