bărbatul de pe strada 7

nu s-a născut ci a fost plămădit
din două mame, două anotimpuri, o planetă cu spatele ars de soare puternic
două tramvaie cu rute haotice printre muritori, un geam de incendiu și trei mâini din plastic

fiecare a oferit ce avea mai bun

când a fost adus pe lume au așezat cartea în picioare să-l facă mai înalt
l-au scris mai lăbărțat pentru că ardea caloriile într-un ritm îngrijorător
autorul l-a iubit atât de mult încât a preferat să rămână anonim

la început nu l-a plăcut nimeni, bărbatul de pe strada 7 tăcea și lăsa lumea să-l numească după bunul plac
unii l-au numit bărbatul care înțelege ploaia, bărbatul care mestecă sârmă ghimpată
bărbatul cu salopetă din pământ mânjită de prea puține atingeri

bărbatul de pe strada 7
avea o etichetă uitată ca un cordon ombilical netăiat

își privea frații mai mari devenind statui și vorbind doar prin gurile altora
îmbrățișați-l doar de singurătate, iubiți-l doar după ce i-ați cunoscut părinții
a venit pe lume hobbit a trăit elf și a murit pentru fi un om în carne și oase

spre sfârșitul vieții
bărbatul de pe strada 7
își găsise adăpostul într-un anticariat de lux
nu avea preț și putea fi citit doar o singură dată

nu putea fi al nimănui și totuși era al tuturor