Simt trecutul rece ce-mi suflă-n amintiri,
Simt convingeri vechi într-un ceas nebun,
Privind cu stăruință la fostele-amagiri,
Declar cu prisosință că ești al meu stăpân.

Din vechiul nos' moment, ce l-am cutreierat,
Acum culeg adânci idei ce s-au înfiripat
De tine, adânc în mine, în sufletu-mi deșert,
Ce-au înflorit a fi un simț străvechi latent.

Tu ești vinovată și condamnată a fi
Pe viață a mea iubită în fiecare zi,
Și noaptea... noaptea vom fi unul...
O minte, un trup, un suflet,
Întreaga lume va cunoaște al nostru urlet.
Un urlet de iubire și de dezlănțuire,
Creând din focul nostru a lumii veșnicie.
Și noi, vom fi ca unul, purtând deasupra noastră,
Coroana infinitului fiind iubirea noastră.