Cântec de toamnă

Cum se-ntâmplă anual,
Pe o culme-a unui deal,
Toamna a găsit cu cale
Să se-arate personal,
Cu întregul arsenal
Al domniei dumisale:

Cu o ploaie pe fundal,
Cu rugină-n areal
Și covor de frunze pale!
Și-apoi, cum e natural,
În câmp gravitațional,
A luat-o,-ncet, la vale!

Cum pericolu-i real,
S-afecteze integral,
Așezările rurale,
Oarecum excepțional,
S-au mobilizat total,
Autorități locale.

Prin hei-rup-ul general,
S-au săpat din lateral,
Șănțulețe transversale,
S-o ghideze în aval,
Spre o gură de canal,
Și-n adânc să o prăvale!

S-a lucrat, adițional,
Și pe plan spiritual,
Neprecupețind parale:
Popi din schitul monahal
S-au rugat, în ritual
Și în ceremoniale.

S-a ținut și-un festival,
C-au primit, (cam ilegal)
Fonduri guvernamentale,
Unde-au fost, în recital,
Toți soliștii de pe val,
Cu soliste de pe vale!

S-a organizat și un bal
La Căminul Cultural,
Unde s-au servit pârjoale,
Zece gâște și-un batal,
Vin, aproape un chintal
Și o mie de sarmale.

Tot efortul colosal
N-a putut, în mod real,
Toamnei să îi stea în cale!
Ea și-a-ntins, perfect egal,
Giulgiul său autumnal
Peste țarinile goale!

Și-a lăsat, într-un final,
Locul său inițial,
Pentru primele semnale
Când sosi-va, tot pe deal,
Fulgul de zăpadă al
Avangardei hibernale!




Murături

S-adus vara, iată, nu mai sunt călduri,
Și-i covor de frunze moarte pe borduri,
Când mi-aruncă soața reci căutături:
„-Hai, că vine toamna, punem murături!

Lasă naibii joaca, intră-ntre maturi,
Și te-ntoarce-acasă, din alergături,
Ia scoșa, du-te, la cumpărături,
Că acum e toamnă, punem murături!

Chiar și derbedeii, tipii cei mai duri,
Dacă au neveste, bagă în fierturi
Gogonele, varză, morcovi și-albituri,
Că așa e toamna, se pun murături!

O să vrei, la iarnă, când mâncăm fripturi,
Ca să nu te-apuce, cum faci tu, arsuri,
Într-un bol, alături, niște acrituri!
Așa că, bărbate, treci la murături!

Și, să știi că pot să iau și-alte măsuri:
Nu mai pupi sarmale și nici prăjituri,
Poți să-mi tragi și-o palmă, poți să mă și-njuri,
Dar, în toamna asta, punem murături!”

Astfel de-argumente, sincer, n-au fisuri,
Am luat din piață trei încărcături
Și, acum, acasă, fără strâmbături,
În bucătărie, punem murături!

Și, cum ies tot timpul din încurcături,
În cămară crește stiva de capturi,
Mie-mi crește cota, capăt pupături,
Deci, e profitabil să pui murături.

Însă, cum nu scap de vechi apucături,
Între-un ras de varză și trei spălături,
Rime-mi vin în minte, versuri în frânturi,
Că așa-s poeții, când pun murături!

Și, chiar dacă soața face, văd figuri,
Tot găsesc eu vreme, printre picături,
Ca să scriu aceste mici încropituri!
Și acuma, gata, trec la murături!