în orașul cenușiu
apele au dat flori din cimentul ploilor
bolovănindu-ne picioarele minții
mâinile s-au împăienjenit de cablurile
ce ne scurg prin fibră optică la canal
landourile merg de mână cu copii
în calea tramvaielor
care duc lipsă de carne tânără prin depourile
de pe celălalt tărâm
lumina se prostituează după lăsarea
trotuarelor la vatră
iar oamenii se apleacă
să culeagă luna căzută la bani mărunți
prin ambulanțe

în orașul cenușiu
în stația de autobuz opresc bătrâni
cenușii
cu pene la cureaua de alimentare cu viață
pe care o cârpesc cu eugenii de lacrimi
că tot sunt peste tot
e scumpă
până și o bucată de moarte
joacă șotron
prin bucătăriile unde mirosul de ură
a devenit combustibil