tu ești al doilea crin
îmi șopteai uneori
eram mică erai castel de nisip
eram o undă de apă te scăpam printre pești
te lăsam apoi să mă străbați cu ale tale corăbii de fier
mai uiți tu ferestrele către mare să fie întâlnite de vânt? te mai pierzi tu așa?
aerul vibra apoi a ambră a cetini
da
așa era pe atunci
ciuturile erau pline cu ceai chinezesc
care chiar plânge
căzând

de ceva timp eu chiar sunt ființă de aer nu știi
ba știi
nu credeam că voi aștepta până acum
să păzesc din nou ungherul acesta micuț
să îți simt alunița asta ascunsă
dâmbul acesta fermecător
brândușa asta de carne protejată de braț
odată scânceam
a ta Eveline
știi de când nu am mai ascultat cuburile de gheață jucându-se
în bomboniera noastră de cristal?

mă îmbrac din tine ești frumos ca brândușele
ești calin
ești alb
gândul tău miroase a mosc a licurici noaptea
pe mine mă umbrește un vis
sunt o pală de vânt deja-vu
aceasta este nunta a doua
îți spun

o nuntă în cântec de țimbale și de flaute turcoaz
cu ghitare ce torc lângă fluiere mici de soc
unirea cea de-a doua cum mirele m-a lăsat să-l petrec
nu știam ca trebuie trecută o poartă pentru asta
un pic mi-este frică
și tremur

sângele tău e călduț aortele tale nu ard, nu-i așa?
ce firesc aș rămâne în sângele tău
spun acum
vezi că mi-am scăpat sovonul lângă cămașa ta roșie.