știi iubito
suntem doar măști
ne-aruncăm în pământ umbrele
când stelele își sfârșesc tăcerea

din golul lor un fir ca o rugăciune
desenează aripi de corb
ce petrec alte urme spre viață

pe vârfurile ude măștile se cațără
Dumnezeu tresare părere în lacrimi
și face din ele un curcubeu

vezi...totul se termină
oamenii aceștia noi
au țesut întuneric din adevăr

poate simți iarba de pe tălpile noastre
cum fuge în ei
și cât de ușor
răsfiră ploaia pe degete

hai
dă-mi mâna din curcubeu
șterge-mi genele verzi de mască
și zâmbește-mi despre îngeri
tiptil
tiptil
cu Amr Diab

Ileana Popescu Bâldea
București - 12 februarie 2014