se-ntâmplă rar ca noaptea să ne lipsească somnu-ți
ce liniște aduce în micul nostru stup
dăruirea ta e atât de profundă
încât icoanele zac inutile printre cărți

o! ce mult mi-aș dori să știu
cât zbucium a fost în Iuda
dacă descriindu-se ar fi fost
mai sincer decât l-au descris

poate de aceea când scriu îmi e silă de mâinile mele
abia dacă pot crede în omul care crede –
?aș mai continua fără pătura sub care am învelit atent
trupurile lor plăpânde


când a rostit „fără mami nu se face mâine” am știut
Ana Doria Munteanu e mai poet decât am fost vreodată