Prin fața mea trec soldați în pas cadențat
este armata poporului roz
de ochi îmi atârnă talanga în spate port pancarta mov
în suflet chemarea!

Poporul mărșăluiește în orb spre viitoruri multe
important era să privim
să nimerim în întuneric calea să izbăvim
mântuirea celor o mie de plopi popi cu mustăți
și zâmbet.

Pe străzi noroiul se revoltă
cizmele soldaților mă stropesc unsuros
din cap până în picioare
și mă străpung miop.

Fără să vreau am devenit eroul
războiului de pe ulița mea
din orașul mort proletar coșmar de femeie
drept pentru care am primit în aplauze un litru
de gaz lampant.

Ce bine ne stă ca simpli oameni
beți și în pat mereu cu o altă femeie
amețite de planul cincinal aflat
în erecție continuă și deplină, aheia!