poemul se scrie pe sine sub pași
urechile copilăriei aud
un vânt refractar prin coroana de dud
veriga lipsă dintre clape și bași

frontonul clădit pe nori vibrează surd
cum spulberă stepele caii abrași
când zorii dansează în ochi pătimași
și buzele roșii se zbat în sărut

o masă o scară un acoperiș
mesaje din neantul zilei de ieri
o notă falsă din auzul pieziș

trezește simboluri străpunse cruciș
nuanțele de plumb pe vârsta-n doi peri
îndoliază capiteluri ponciș