Mă inundă gânduri plumburii,
atât de grele și de gri...
de-ajung să mă înec cu ele...
aș vrea să am un buton de stop
S-opresc toate aceste valuri...
sau un buton de adio...
să mă adăpostesc într-o cutie...
Unde să nu mă găsească decât viermii
care să mă ajute să dispar de-aici,
înconjurat de miresme de mucegai
de la sufletul meu, aton de la atâta umiditate, care,
cu siguranță, e de la lacrimile din ultima vreme...
"-O să ne revedem curând...
mă las purtat, plutind în bătaia vântului...
adio..."