nu mai înțeleg nici soarele iubito
nici lumina lui neputincioasă
prin ferestre deschise larg în așteptarea ta
intră țipetele tuturor copiilor singuri

într-o seară voi pleca să te caut
în locuri din care nu s-a mai întors
nimeni

sub luna roșie
copiii deși triști
au început să zâmbească