Ca un înger de hârtie,
peste zare, chipul mamei,
dintr-o umbră colilie,
strălucește-n geamul toamnei.

E la fel de obosită
ca și în copilărie ...
Poart-o haină ponosită
și-are-un drum la primărie.

Poate, pentru noi, ea cere
loc în cer de un răzor ...
Strânge pentru noi avere,
sub o lacrimă de dor.

Sărut mâna, mamă dulce,
rătăcită într-o cruce.