N-am să-ți spun nimic de azi înainte, jur.
Am să-ți dau de-nțeles doar
că s-au adunat molii,
iar eu am multe blănuri și
ceva rezerve de făină, în caz de secetă.

O molie a intrat într-un cuvânt al meu
necenzurat după unii
(după mine, aproape cucernic),
a purtat o vreme scurtă
doliu, apoi a intrat în retină.

Stop, lumină!

Și totuși, cineva ar mai putea
să observe, niște mișunători de origine
nouă, fabricând supape.

Liniște, mă, liniște!
(Molia ascultă Charles Aznavour,
poate fi de jenă, poate de mirare...)

Dau și telescoape la acest spectacol surd
despre reformă.
Molia în artă e ca râtu-n vomă.
Astăzi, ieri sau mâine,
dragostea e-o proastă, moartea e o normă.