Lumina
fragedă și limpede alunecând aidoma apei
ascunde în ea o lume puțin cunoscută,
adâncul atât de orb iubește întunericul,
și Dumnezeul său este altul.

Cum lumina naște lumină își este sieși de ajuns
între margini are numai unghiuri deschise.

Spiritul ia cu împrumut cât îi trebuie.

Dintr-un început ți-e pus sfârșitul închis în nesfârșit
ființa din neființă se neagă și se naște.

Sfera cunoașterii în sferă-i cuprinsă
semn că pâlpâie-n noi mai mult ca rotundul unui cerc abstract
și urcă prin piramide fântânile din adâncuri.

Nu se știe
pe coloane zidite din aer
cât urcă-n galaxii
cuvântul rostit la facerea lumii.