rezem de fruntea ta pilonii alcătuirii noastre
suntem lacuștri neîntinați de mierea amară a pământului
șoptim vântului
să ne polenizeze
un prunc născut din flori
poate suntem lipsiți de modestie
amândoi
plătim pensie alimentară de cuvânt
celui născut din ruga noastră

pruncul crește noi descreștem pe retina clepsidrei

sunt croșetate din carne sub frunte lucarne
în încăperea ce a prins să ardă
la mansardă

lucarna înțeleaptă stă nevăzută-n frunte
prin ea poți să-ți purifici sângele sufletului

stau scribii în peniță-n priviri prizonieri
așa a fost și mâine
și sigur va fi și ieri